Conca - Lamentu di a pescia Corsa

A pescia Corsa
Hè statu u me cugnome   
Par quellu chì
Battia u rughjone
Eru in alta muntagna
A gemma di u rione
Chì saltava à a mosca
È civrava u buccone

Passava eiu
E più filice stonde
Quandu l’istate
Ballava incù l’onde
Imbriacata d’amore
Di vede e fiurite sponde
Ghjucava à e piattatelle
Trà e cutulelle tonde

Eru adorna
D'un ardente culore
È d'un ghjuvellu
N’avia lu valore
Inde l’acqua cristallina
Spichjulava lu russore
Di centu quatretti rossi
Chì facia u me splindore

Stava biata
D’aligrezza in u pozzu
Altiera è viva
In ogni fiume Corsu
Quandu un ghjornu di viranu
Anu saltatu lu fossu
È una manu assassina
Hà suminatu u so toscu

U ghjargalellu
Fù u prima firitu
Quandu l’alloppiu
E fonte hà culpitu
Fendu chì a pisciarella
Di corre in cantu hà finitu
Ughjulendu un lamentu
Par ogni zattu sparitu

Par rimpiazzà
A pescia cusì fiera
Gattivu fù
Di sceglie a manera
Di mullà senza ghjudiziu
Issa truita straniera
Cù a pelle inargintata
Tutta pichjulata nera

Prestu s’hè vistu
L’affare andà di male
Cù ‘ssa disgrazia
In ogni fiuminale
À l’usu culunialistu
A pescia cuntinintale
Hà pigliatu nome è piazza
Di quella razza lucale

Spirendu facciu
Una prichera forte
Par a salvezza
Di quelle ch’ùn sò morte
Chì d’esse una pescia Corsa
Sarà sempre a me sorte
È di i fiumi paradisi
Apre vogliu signe porte

Chì d’esse una pescia Corsa
Sarà sempre a me sorte
È di i fiumi paradisi
Apre vogliu signe porte