Luciani - A rosula di nimu

Miraculu di fiori in giru à ssa ruvina
Chì spuntanu di tarra è s’aprenu à u sole
Dicenu in un abbracciu sinceru à a matina
Chì vita ci n’hè sempre per chì a vole gode.

Cù u tettu falatu è tante timparere
Lampata da u celu una rosula sola
Hà truvatu l’alloghju à mezu à sse quatrere
Cum’è cosa chì ancu u desertu cunsola.

Di notte ùn s’affacanu più i mazzeri
È pò cresce l’albucciu chì u lacanu in pace
U ventu chì l’alliscia conta e fole d’eri
Ma nimu ùn stà à sente è sogni ùn si ne face.

Per dalli u so apprezzu fermeranu i zitelli
S’ellu ne scappa unu u soiu sceglierà
Eppo stancu di corre, sottu à quelli alburelli
Si dumandarà forse : « l’aghju coltu, è avà ? »

Quandu di a nostra vita cascheranu i muri
Forse misuraremu tuttu ciò chì perdimu
È tandu ristarà in sti mumenti scuri
Più bella à u celente a rosula di nimu.