Santini don mathieu - Puisìa di li ghjorna

Puisìa di li ghjorna appesi à lu branu arditu
U to estru ci accumpagna in quiddi bosca muscosi
Ochja è spinu calati da li cucchi urgugliosi
Stupisci tantu u sguardu issu locu tracustuditu
Ghjà francatu u liccetu, ghjà lasciata a scupiccia
Accarezza un sciuscettu è s’entri in a cardiccia

Puisìa di li ghjorna splindurenti d’istatina
Ci insegni li sullioni è u calori di l’amanti
Quandu stesi à fior’di rena u so surrisu diamanti
C’imbarca in pienu mari ricchi di a vela latina
A vita à frumbu battutu di ziteddi ci rigala
Ventu in puppa u tempu scola è si spera martingala

Puisìa di li ghjorna culuriti di vaghjimu
Ci arrechi i paisaghji chì ci ani vistu fà
A Funtana diciulighja è lu soli dici o cumpà
Ùn ti lascià sbalurdiscia da u falsu ciambuttimu
Godi l’ora ama forti teni mumenta sigreti
Da campà quidda magìa senza cultivà rigretti

Puisìa di li notti infrituliti d’inguernu
Ci accoddi à lu caminu quandu tira Maistrali
Imbrustulighji li visi di ricorda issenziali
È ci porti fedi è luci par compia quiddu quaternu
D’un passaghju in fughjina in issu mondu dilicatu
St’affaccata di balconu in u misteriu strigatu

Puisìa di li ghjorna servi tù ugni spiranza
Trà pruvendi è caristìi sè balsamu è sè meli
Mez’à strazii è disgrazii tù ci apri mari è celi
È cunduci i nosci passi cun lindezza è cun baldanza
Sè l’amica è la cumpagna a più sgualtra è a più fida
L’alma noscia a cuccagna pura nivaghja candida