Weber ghjuvan micheli - U pueta

Parchì scriva in puisia
Mancu u pueta la sà
Pà eddu hè la sola via
Da sprima lu so pinsà

La so tristezza infinita
Quandu si secca u so fiori
La so ultima scunfitta
Li so pinseri è dulori

Ma dinò la so spirenza
La so gioia tinuta in cori
La cuntinuta viulenza
La so dumanda d’amori

Hè un spechju pupulari
Un riflettu di sucità
Di i lotti siculari
È di i nostri scimità

N’ogni paesi di stu mondu
Hè lu prima imprighjunatu
Da un fascisimu immondu
Ch’eddu hà sempri cundannatu

Lu pueta hè libaratu
Di la funa è di a cavezza
Solu ferma limitatu
Da a so rima è la biddezza

Hè l’omu di a spartera
Scriv’è rigala à so ghjenti
Di ciò chì sarà o era
Di ciò ch’eddu teni à menti

Cerca sempri di spruvà
L’anima di u so locu
Cerca sempri di truvà
Lu calori di u so focu

Di li paroddi hè pastori
Li parca in compulu nostru
Dopu i mugni cun firvori
Ni caccia latti è culostru

Ni faci brocci è furmaghji
Ni tira a ciabba è lu seru
L’uni sò missi in casgiaghji
L’altri sò lu suchju veru

À lumi di a so lumera
Di sta ciabba faci a cera
Di a cera faci a candela
Chì vi schiarisci ogni sera

Parchì scriva in puisia
Mancu u pueta la sà
Ma sarà sempri a so via :
Schiariscia da palisà !