Terrazzoni Ghjuvan federiccu - Marcu Maria



U celi sbiadisci, si taci u ventu
Sò l’ultimi ori di a me asistenza,
 Rinchjusu à tortu in quissu cunventu
 Venini d’annuncià a cruda sintenza.

Traditu da i mea senza una raghjoni
Incù deci cumpagni socu cundannatu,
 Ùn aghju quindici anni, qual’hè u me piccatu
 Pà mirità a pena di tali upprissioni ?

 Mai ùn piantarani a rivolta è a vindetta
Passatu u dolu di a noscia partenza,
 Ch’ùn asisti un Rè chì pò suttumetta
A patria di Pasquali babbu di l’indipindenza

Senza alcuna piità ci vuleti stirpà
Ch’u sangu di maghju ùn vi bastò micca,
Ma ancu s’è issa funa u me suffiu strapparà
Amparareti quì ch’un idiali ùn s’impicca.

 Curcia hè la me sorti
 Partu à u fior’di l’ità,
Ma aldilà di a morti
A mimoria firmarà,
Da purtà ancu più forti
A spera di a libartà.